Baraceni

Organizarea poștală a județului Dambovita este una complexă, având în vedere că acesta cuprinde în jur de 380 de localități, de la municipii și orașe până la sate și comune. Pentru a gestiona eficient fluxul de corespondență și colete, întregul teritoriu beneficiază de un sistem bine definit de coduri poștale. Conform bazei de date oficiale, județul Dambovita are un volum total de 495 de coduri poștale unice, fiecare fiind atribuit unei zone geografice specifice, unei străzi sau chiar unor instituții cu trafic poștal intens.

Rolul codului poștal este esențial în procesul de sortare și livrare. În lipsa acestuia, identificarea corectă a destinației ar necesita timp suplimentar, ceea ce ar duce la întârzieri semnificative. Pentru companiile de curierat rapid care operează în județ, cunoașterea exactă a codului poștal al fiecărei localități asigură optimizarea rutelor și reducerea erorilor de livrare. Astfel, un colet care trebuie să ajungă într-o comună izolată din Dambovita poate fi direcționat corect de la primul depozit, economisind resurse și timp prețios atât pentru curier, cât și pentru destinatar.

Utilizarea corectă a codului poștal este, de asemenea, un factor de siguranță. În cazul expedierilor urgente, cum ar fi documente oficiale sau produse perisabile, precizia adresei și a codului poștal face diferența dintre o livrare reușită și una eșuată. În plus, sistemele automate de sortare ale Poștei Române și ale firmelor de curierat se bazează pe aceste coduri pentru a distribui volumul imens de colete în mod eficient, evitând blocajele logistice.

Pentru a facilita accesul rapid la informațiile corecte, mai jos găsiți o listă alfabetică a localităților din județul Dambovita, împreună cu codurile poștale aferente. Vă invit să consultați această listă ori de câte ori aveți nevoie să expediați sau să primiți corespondență, asigurându-vă astfel că livrarea va fi una rapidă și fără probleme.

Satul Baraceni, atestat documentar in 1512, a fost un mic centru agricol pe moșia mănăstirii Dealu. În Evul Mediu, așezarea avea 20 de gospodării și o biserică de lemn. După 1800, populația a crescut la 150 de suflete, iar în 1864 a devenit comună separată, dar în 1968 a fost absorbită de comuna Racari. În perioada comunistă, satul a cunoscut colectivizarea și desființarea bisericii. După 1990, economia locală s-a bazat pe agricultura de subzistență (porumb, grâu, floarea-soarelui) și creșterea animalelor. În prezent, majoritatea locuitorilor sunt pensionari sau navetiști în Târgoviște. Nu există unități industriale, iar școala a fost închisă în 2005. Satul se confruntă cu depopulare, având sub 100 de locuitori permanenți.