Oreasca

Organizarea poștală a județului Dambovita este una complexă, având în vedere că acesta cuprinde în jur de 380 de localități, de la municipii și orașe până la sate și comune. Pentru a gestiona eficient fluxul de corespondență și colete, întregul teritoriu beneficiază de un sistem bine definit de coduri poștale. Conform bazei de date oficiale, județul Dambovita are un volum total de 495 de coduri poștale unice, fiecare fiind atribuit unei zone geografice specifice, unei străzi sau chiar unor instituții cu trafic poștal intens.

Rolul codului poștal este esențial în procesul de sortare și livrare. În lipsa acestuia, identificarea corectă a destinației ar necesita timp suplimentar, ceea ce ar duce la întârzieri semnificative. Pentru companiile de curierat rapid care operează în județ, cunoașterea exactă a codului poștal al fiecărei localități asigură optimizarea rutelor și reducerea erorilor de livrare. Astfel, un colet care trebuie să ajungă într-o comună izolată din Dambovita poate fi direcționat corect de la primul depozit, economisind resurse și timp prețios atât pentru curier, cât și pentru destinatar.

Utilizarea corectă a codului poștal este, de asemenea, un factor de siguranță. În cazul expedierilor urgente, cum ar fi documente oficiale sau produse perisabile, precizia adresei și a codului poștal face diferența dintre o livrare reușită și una eșuată. În plus, sistemele automate de sortare ale Poștei Române și ale firmelor de curierat se bazează pe aceste coduri pentru a distribui volumul imens de colete în mod eficient, evitând blocajele logistice.

Pentru a facilita accesul rapid la informațiile corecte, mai jos găsiți o listă alfabetică a localităților din județul Dambovita, împreună cu codurile poștale aferente. Vă invit să consultați această listă ori de câte ori aveți nevoie să expediați sau să primiți corespondență, asigurându-vă astfel că livrarea va fi una rapidă și fără probleme.

Localitatea este atestata documentar pentru prima data in anul 1534, intr-un hrisov al domnitorului Radu Paisie, care confirma stapanirea asupra satului de catre un boier local. Numele provine de la un vechi proprietar de pamanturi. De-a lungul secolelor, localitatea a fost un important centru agricol, cu livezi de pruni si vii, dar si cu mici ateliere mestesugaresti. In perioada interbelica, s-a dezvoltat datorita construirii caii ferate Bucuresti-Targoviste, care a facilitat transportul produselor agricole. Dupa 1948, colectivizarea a transformat agricultura, iar in anii 1970 s-a infiintat o fabrica de mobila, care a functionat pana in 2005, oferind locuri de munca pentru aproximativ 300 de persoane. In prezent, economia locala se bazeaza pe agricultura (cereale, legume, pomi fructiferi), comert cu amanuntul si servicii. Exista 2 magazine alimentare, o farmacie, un cabinet medical, o scoala primara si o gradinita. Rata somajului este de aproximativ 4%, sub media nationala. Populatia este de circa 1.200 de locuitori, in scadere usoara datorita migratiei catre orase. Localitatea are potential turistic prin biserica de lemn din secolul XVIII si peisajele colinare din jur.