Lazaresti

Organizarea poștală din județul Harghita reflectă o structură bine definită, adaptată specificului geografic montan și rețelei de așezări dispersate. Cu un număr de aproximativ 264 de localități, de la municipii și orașe până la sate mici, sistemul poștal acoperă fiecare colț al județului. Fiecărei entități administrative i se atribuie un cod poștal unic, iar în baza de date națională, județul Harghita înregistrează un volum total de 337 de coduri poștale distincte. Această distribuție granulară asigură că fiecare destinație, fie ea un cartier din Miercurea Ciuc sau o gospodărie izolată din Munții Hășmaș, poate fi identificată cu precizie.

Importanța codului poștal în județul Harghita este crucială pentru eficiența serviciilor de livrare și curierat rapid. Având în vedere relieful accidentat și distanțele dintre localități, un cod poștal corect atribuit elimină ambiguitățile de adresare și reduce semnificativ timpul de sortare și tranzit. Pentru companiile de curierat, utilizarea corectă a celor 337 de coduri permite optimizarea rutelor și evitarea întârzierilor, asigurând că pachetele ajung la timp atât în centrele urbane, cât și în zonele rurale greu accesibile. Astfel, codul poștal devine un instrument logistic esențial, nu doar o formalitate administrativă.

Pentru orice expeditor sau destinatar din județ, consultarea listei alfabetice a localităților și a codurilor poștale aferente reprezintă cel mai sigur mod de a evita erorile de adresare. Fie că trimiteți documente, colete sau corespondență comercială, verificarea rapidă a codului corect vă garantează o livrare fără probleme. Vă invităm să folosiți lista alfabetică de mai jos pentru a identifica cu exactitate codul poștal al oricărei localități din județul Harghita, asigurând astfel succesul fiecărei expediții.

Lazaresti (maghiara: Lázárfalva) este un sat din comuna Sandominic, judetul Harghita, situat in Depresiunea Giurgeului. Prima atestare documentara dateaza din 1567, sub numele de Láza. Satul s-a dezvoltat in jurul unor mici exploatatii forestiere si agricole, fiind o comunitate predominant secuiasca. In Evul Mediu, zona facea parte din Scaunul Ciucului, iar locuitorii erau iobagi ai nobilimii locale. Dupa 1918, satul a intrat in componenta Romaniei. In perioada interbelica, agricultura de subzistenta si cresterea animalelor erau principalele activitati economice. Dupa 1948, colectivizarea a dus la formarea unei cooperative agricole, care a functionat pana in 1990. In prezent, economia locala se bazeaza pe agricultura (cartofi, porumb, fanete), cresterea animalelor (vaci, oi) si exploatarea lemnului. Multi locuitori fac naveta la Miercurea Ciuc (30 km) pentru locuri de munca in industrie sau servicii. Somajul este redus, dar veniturile sunt modeste. Satul are o populatie de aproximativ 800 de locuitori, in scadere usoara din cauza migratiei. Infrastructura include drum asfaltat, retea de apa si canalizare partiala, internet si telefonie mobila. Scoala primara a fost inchisa, copiii facand naveta la Sandominic. Biserica romano-catolica (sec. XVIII) este un reper istoric important.